Tablou inramat

Majoritatea lucrărilor pe hârtie necesită cașerare și încadrare sub geam, pentru protecție. Passpartout-ul, cu o deschidere decupată, este așezat peste lucrare și, astfel, împiedică sticla să atingă suprafața operei de artă. Passpartout-ul contribuie, de asemenea, și la forma de prezentare a operei.

Așadar, passpartout-ul se aplică atât din motive practice, precum și din motive estetice. Datorită naturii relativ delicate a acuarelelor sau a hârtiei de desen, lucrarea trebuie să fie protejată în spatele unui passpartout, chiar și numai pentru a evita să o lipești direct pe ramă. Dacă pui și geam, acesta oferă o protecție suplimentară lucrării.

La o lucrare în grafit, pastel sau cărbune, geamul protejează, evident, imaginea, dar passpartout-ul este esențial pentru a evita ca pastelul sau cărbunele să nu atingă geamul, astfel ca să nu se murdărească imaginea și să nu fie distrusă. 

O altă cauză este condensul. De exemplu, dacă se pune geam direct peste o lucrare în grafit este foarte posibil să se creeze condens și apare, astfel, mucegaiul. Această distanță dintre lucrare și geam dată de passpartout îi permite lucrării să “respire”. Aceleași reguli se aplică la orice alt tip de tablou.

În plus, i se oferă artistului oportunitatea excelentă de a-și îmbunătăți lucrarea în acuarelă sau pastel folosind passpartout în mai multe culori care scot în evidență culorile principale din lucrare.

În mod tradițional, orice lucrare cu passpartout necesită o ramă mai subțire, altfel, rama în sine “va lua fața” lucrării. Asta din cauză că passpartout-ul apare deja ca o ramă.

Pe de altă parte, însă, lucrările în ulei sau acrilic necesită o ramă mai robustă pentru a conferi echilibru.

Ca regulă generală, passpartout-ul și rama NU trebuie să fie de lățimi egale. De preferat este ca passpartout-ul să fie mai lat decât rama. Dacă passpartout-ul și rama au aceeași lățime, ochiul va tinde să vadă dungi în jurul lucrării.

O altă idee bună și de efect este să “dai greutate” passpartout-ului. Adică partea de jos a passpartout-ului să fie mai adâncă, mai lată față de laterale și de partea de sus. “Greutatea”, fie ea și subtilă, oferă un echilibru vizual când tabloul este agățat de perete. Pe lângă acest echilibru, se adaugă lucrării și puțină tensiune și perspectivă. Ia ca exemplu fotografiile polaroid și vei înțelege efectul 🙂

Cum ziceam mai sus, greutatea passpartout-ului poate fi subtilă. Să zicem că passpartout-ul are lățimea de 3,25 cm sus și în laterale și de 4 cm jos.

O altă idee interesantă poate fi să lipești lucrarea deasupra passpartout-ului, mai ales dacă lucrarea are semnătura pe margine. Astfel se va vedea semnatura artistului. Chiar și dacă hârtia pe care este realizată lucrarea este puțin zdrelită pe margini, lipirea acesteia peste passpartout îi dă un efect aparte prin expunerea marginilor.

Dacă dorești să introduci o culoare accent, poți lua în considerare passpartout-ul dublu. Passpartout-ul cu culoarea accent trebuie plasat sub cel cu culoarea neutră. Deschiderile celor două passpartout-uri trebuie tăiate astfel încât cel cu culoarea accent să fie expus mult mai puțin față de cel neutru. Ca regulă, doar o fâșie de câțiva milimetri trebuie expusă. Dar depinde foarte mult de gustul fiecăruia, astfel că sunt foarte multe excepții. De exemplu, câteodată se dorește culoarea accent mai groasă și cea neutră doar o fâșie de câțiva milimetri. Sau culoarea neutră mai groasă iar culoarea accent groasă și ea.

Dacă ai un spațiu mic unde vrei să expui tabloul, de exemplu dintre 2 obiecte de mobilă sau între alte 2 tablouri sau dacă ai pur și simplu o încăpere micuța trebuie să calculezi foarte bine dacă îți încape lucrarea în cazul în care dorești să îi pui și passpartout și o ramă mai groasă ca lățime. Acestea din urmă pot mări considerabil dimensiunea lucrării originale și nu vrem surprize neplăcute, cum ar fi să realizăm după ce e gata înrămarea, că nu ne mai încape opera în locul dorit 🙂

Sau, poate mai rău, ne încape în acel loc, dar va arăta înghesuit și își pierde, astfel, semnificativ din valoare.

Contează, de asemenea, ce tip de mobilier ai. Dacă ai mobila de culoare închisă, din genul mahon, sau dacă ai o mobilă modernă, deschisă la culoare. În acest caz se pune întrebarea dacă rama trebuie să se potrivească cu mobila sau să scoată imaginea în evidență. 

Apoi, mai contează și formatul lucrării. Este lucrarea în format portret sau peisaj și se potrivește cu structura mobilei? Merg pe aceleași linii?

Dar cum este peretele pe care va fi expus tabloul? Are un model complicat? Este uni dar într-o culoare puternică? Sau este alb sau crem?

Răspunsurile sunt în funcție de posesor și de ce-și dorește el, deoarece posesorul va privi tabloul 🙂 Așadar, nu există un singur răspuns corect la aceste întrebări.

În ce privește lucrările în pastel, acuarelă, grafit, cărbune, contează mult culoarea aleasă pentru passpartout, care le conferă o altă dimensiune. Cele mai uzuale sunt crem și ivoriu. Nu atât de luminoase ca albul dar destul de luminoase încât să nu-ți ia ochii de la lucrare. Culorile crem sau ivoriu au și rolul foarte important de a oferi un fundal neutru operei pe orice tip de perete.

Nu e o coincidență faptul ca pereții unei galerii sunt de culoare neutră în cele mai multe cazuri. Privirea vizitatorilor va urmări lucrările fără să fie distrasă de alte efecte artistice de pe pereți.

Pentru lucrări realizate în anumite medii este suficient să punem doar ramă. Alte medii necesită și passepartout și geam.

Lucrări în acuarelă, pastel, creioane colorate, grafit, cărbune, peniță – desen și ilustrație

Cum descriam mai sus, lucrările pe hârtie necesită o montură de carton pe spate (cașerare), o fereastră simplă sau dublă din passpartout și o ramă din lemn sau plastic. Geamul vine ca o formă extra de protecție, cu indicația să nu atingă lucrarea din doua motive: poate crea pete pe lucrare și poate duce la formarea mucegaiului prin condens.

Ulei și acrilice

La lucrările realizate în ulei sau acril, în special dacă sunt pe pânză pe șasiu, nu mai este imperios necesar să se pună passpartout sau ramă sau geam. Însă, dacă se dorește, există posibilități de asemenea încadratură deosebit de frumoase.

Dar, în galeriile de artă este critic să existe ramă și geam la lucrări din motive de protecție. 

Pentru a înțelege cum și dacă înrămăm o lucrare în ulei sau acrilic trebuie să înțelegem în primul rând cum lucrează aceste medii. 

Lucrările în ulei se usucă prin oxidare. Din aceasta cauză, chiar dacă, după câteva săptămâni, lucrarea pare uscată la atingere, în realitate ea poate rămâne “udă” încă niște zeci de ani până la uscare completă. Depinde de cât de gros este stratul de vopsea. De aceea, este foarte important cum punem rama și, mai ales, geamul. De cele mai multe ori NU este recomandat să punem geam pe o lucrare din ulei tocmai din cauză că, dacă lucrarea nu e complet uscată, pânza va mucegai.

Vopseaua acrilică, deși solubilă în apă, după uscare aceasta devine impermeabilă, rezistentă la apă. Se usucă prin evaporarea apei din vopsea. 

În ce privește rama, avem foarte multe posibilități în alegerea modelului. Sunt preferate cele cu frunze aurii sau argintii. 

Se va ține cont de aceleași principii descrise la capitolele anterioare: care e culoarea dominantă, care e fundalul (culoarea peretelui), cum e mobila din încăpere. Depinde foarte mult de gustul persoanei.

O alegere elegantă este rama de tip casetă. Avem deja lucrarea pe pânză pe șasiu care va fi încadrată într-o ramă cu formă de casetă. Se produce astfel un efect de profunzime și de eleganță.

Lucrări tipărite

Datorită accesibilității și prețului scăzut, tipăriturile au devenit un medium incredibil de popular. O ramă bine aleasă este una care are o culoare ce se potrivește cu o culoare din lucrare.

Aceleași principii se aplică și la fotografii. Fotografiile colorate ar trebui să aibă o ramă ce se potrivește cu culoarea dominantă din foto. Astfel, tabloul rezultat va ieși în evidență.

La fotografiile alb-negru se potrivesc rame albe sau negre.

Și aceste considerente depind foarte mult de ce tip de medium a fost folosit pentru lucrare. Însa aici contează foarte mult locația și ce tip de design interior avem în încăperea unde este expus tabloul. 

În mod tradițional, stilul unui tablou trebuie să sugereze stilul ramei. De exemplu, un tablou în stil clasic ar fi foarte potrivit cu o elegantă și tradițională ramă cu frunze aurii sau o superbă ramă din mahon sau nuc. Pe când o lucrare mai eterică, abstractă ar arăta mai bine în rame mai puțin pompoase, de genul celor simple, subțiri, fără model. Iar, bineînțeles, pentru lucrările care sunt un amestec de clasic cu modern ar merge rame care împletesc modernul cu tradiționalul.

În general, ramele moderne sugerează linii clare, curate și ordonate. Pe cand ramele tradiționale transmit un aer de longevitate, stil și eleganță nepieritoare.

Însă acestea sunt niște generalizări. Nu trebuie neapărat să ne cramponăm și să ținem cu dinții de clasic versus modern. 

De exemplu, tocmai expunerea unei lucrări moderne într-o ramă antică cu model de frunze aurii sau argintii oferă o surpriză neașteptată privitorului. Tocmai juxtapunerea dintre rama ornată și arta modernă creează o tensiune vizuală minunată.

Fiecare operă de artă are propriul său univers. Rama trebuie selectată astfel încât să fie în beneficiul artei. Astfel, o operă contemporană care este expusă într-o încăpere tradițională nu trebuie să aibă o ramă tradițională. Și nici o pictură tradițională expusă într-o încăpere cu design contemporan nu necesită o ramă contemporană.

O altă eroare pe care o fac unii oameni este sa aleagă o ramă care să se potrivească cu alte rame pe care le au deja la tablouri agățate de perete. 

Reține că unele dintre cele mai interesante grupări de tablouri cuprind lucrări înrămate în stiluri variate, în diferite mărimi și texturi.

De aceea nu e deloc greșit sa iei în considerare o galerie pe unul dintre pereți, pe toți pereții dintr-o încăpere sau, de ce nu, pe toți pereții dintr-o clădire.

Dacă faci o galerie, e bine să eviți să fie toate tablourile cu același stil de ramă. O idee interesantă poate fi să amesteci lucrări cu rame negre, altele cu rame albe, altele cu rame neutre și, din loc în loc, poți insera tablouri cu rame clasice cu modele botanice aurii sau argintii pentru a surprinde privitorul cu acest mix neașteptat.

Este o întrebare foarte importantă când ne pregătim să înrămăm o lucrare.

Prin expresia “lasă lucrarea să respire” trebuie să înțelegem că rama oferă susținere lucrării, o îmbracă, dar nu ia focusul de pe lucrare.

Ca să folosim și mai multe figuri de stil, rama se dă un pas mai în spate față de lucrare. Un contraexemplu poate fi o ramă care practic sufocă lucrarea, care pare prea mică pentru aceasta.

Această “sufocare” poate să transpară și din cauza passpartout-ului aplicat greșit. De exemplu, la o lucrare de 30×20 cm, sau la un tablou 80 x 120 cm sau la tablouri 90 x 120 cm cu o fâșie subțire de passpartout de 2-3 cm, va părea că acel passpartout a fost pus acolo pentru că rama era prea mare și trebuia umplut spațiul cu ceva ca să poată fi înrămată lucrarea. În realitate, passepartout-ul trebuie să fie de cel puțin 5 cm pentru lucrări de dimensiunile precizate mai sus. 

O soluție pentru a extinde spațiul dintre ramă și o lucrare în acrilic sau ulei este să se insereze o ramă de tranziție, un passpartout care se folosește la lucrările în ulei. Este un passpartout special, care are o anumită textură și este plasată între rama exterioară și lucrare. 

Este indicat să scoți în evidență 1-2 culori din lucrare prin repetarea lor în culoarea passpartout-ului sau a ramei.

Dar nu este imperios necesar. Poți întotdeauna alege culoarea neagră. Sau o culoare neutră. Sau o ramă lată neagră cu dungă aurie. Important este să îți scoată în evidență lucrarea.

Trebuie totuși să ținem cont de un lucru – ochiul caută întotdeauna să se relaxeze, un loc unde să se odihnească. Dacă folosim culori puternice și în lucrare și în ramă sau passpartout, din dorința de a atrage atenția, efectul va fi opus, ochiul va ocoli tabloul, fiind prea obositor pentru el.

Este important să decidem dacă punem sau nu geam unui tablou. Iar dacă decidem să punem, alegerea geamului trebuie făcută cu atenție. Cel mai important este ca geamul să aibă filtru UV. Dacă tabloul este expus la ultraviolete, imaginea se va estompa în timp. Așadar, filtrul UV este extrem de important. 

În plus, geamul trebuie ales astfel încât să nu compromită calitatea imaginii. Există tipuri de geamuri cu reflexie scăzută sau non-reflexive. Acestea sunt foarte importante, mai ales dacă lucrarea este expusă în fața unei ferestre sau a unei surse de lumină. Lumina reflectată poate interfera și ne impiedică să ne bucurăm de frumusețea tabloului.

Un alt aspect deosebit de important în decizia de a pune geam sau nu lucrării este acela al locului unde va fi expus, și acest aspect este strâns legat de marimea tabloului. Dacă ai un tablou mai mare de 50×40 cm (de exemplu, tablouri care necesită mărimi standard de ramă tablou 90×90 cm, ramă tablou 90 x 120 cm, ramă tablou 90×60 cm, etc.) este bine să fie agățat într-un loc unde știi sigur că, în cazul în care va cădea, nu va pune în pericol sănătatea cuiva. Nici nu mai trebuie spus că, odată cu mărimea tabloului, dacă are geam și o ramă robustă, greutatea sa va crește, și ea, considerabil. Așadar, nu mai vorbim despre agățarea lui într-un singur cui bătut în perete ci despre o securizare mai bine făcută.

Exista niște foi din acrilic sau plastic. Însă acestea au inconvenientul că se zgârâie foarte ușor și, după ce se zgârâie, nu ai altă soluție decât să le înlocuiești.

Și, reamintim, deosebit de important este ca geamul să nu fie pus direct peste lucrare. Lucrarea trebuie lăsată sa respire pentru a nu se crea condensul și mucegaiul. Astfel, lucrarea e protejată.

Înrămarea unei lucrări poate duce la niște costuri destul de mari.

În mod normal, într-un magazin de înrămări primești și sfaturi legate de cele mai bune opțiuni pentru lucrarea ta. Așadar, în preț intră și consultanța. 

Și așa ar trebui să fie în toate magazinele de inrămări. Din păcate, nu găsim peste tot și consultanți…

Oricum, procesul de înrămare este, cum spuneam mai sus, costisitor. De aceea, este bine sa iei în considerare 2 aspecte:

1. Dacă faci lucrarea pentru expoziție cu vânzare, îți calculezi prețul astfel încât să acoperi și înrămarea
2. Dacă realizezi lucrarea la comandă, fie o livrezi fără ramă (urmând ca apoi clientul să se ocupe de acest lucru), fie, ca și la expoziție, pui un preț care acoperă costul ramei.

Tipărirea lucrărilor la dimensiuni standard

Acum, pentru ca tehnologia ne permite, e perfect fezabil să producem tipărituri în ediție limitată după lucrările noastre originale. Astfel le putem înrăma și vinde la prețuri decente.

Printurile giclee sunt printuri de artă de înaltă calitate, care redau fidel originalul, cu rezistență mare în timp. 

Acestea sunt realizate la imprimante de mare rezoluție, cu cerneală de calitate superioară și pe hârtie specială. De asemenea, ele sunt frecvent imprimate pe hârtie de acuarelă sau pe pânză pusă pe șasiu, create special pentru această tehnică de tipărire.

Acest gen de printuri este utilizat de către artiști, magazine și galerii de artă și reprezintă cel mai adesea o metodă de a face arta accesibilă unui public mai larg. 

Așa cum spuneam mai sus, seriile de printuri sunt disponibile doar în ediții limitate, ceea ce le conferă un plus de valoare și prețiozitate.

Printurile giclee sunt semnate, numerotate și datate, și sunt însoțite, uneori, de un certificat de autenticitate.

După cum ai concluzionat și tu în urma citirii acestui articol, alegerea ramei pentru o lucrare este strâns legată de gustul posesorului. Însă este bine să ne punem întrebările din acest articol în procesul de înrămare în ideea că vom lua decizia corectă pentru o situație punctuală.

Așadar:

1. Punem sau nu ramă?
2. Cu sau fără passpartout?
3. Cât de mare e lucrarea și unde va fi expusă?
4. În ce medium este realizată opera?
5. Tradițional sau modern?
6. Rama permite lucrării să “respire”?
7. Există anumite culori în lucrare pe care dorești să le scoți în evidență prin ramă sau passpartout? 
8. Cu sau fără geam?
9. Ce costuri implică?

De câte ori ai o mare strângere de inimă când afli prețul unei înrămări perfecte pentru lucrarea ta, amintește-ți vechea zicală:

Îți vei aminti de calitatea unui produs mult timp după ce vei fi uitat prețul.